Abuz sexual sau nu?
Eşti la o petrecere şi discuţi despre băieţi, într-un grup doar de fete. Cât de bine sărută şi „cât de bine o fac”. Tu eşti însă foarte tăcută. Te gândeşti că la cei 17 ani ai tăi eşti singura din grup care încă „nu a făcut-o”. Ai citit câte ceva despre sexualitate şi despre posibilele riscuri asociate, ți-a spus și mama câte ceva, însă, cum ai consumat un pic mai mult alcool, deja nu te gândeşti decât că: „Gata, azi o fac!”. Aburii alcoolului sunt suficienţi pentru a face ca unul dintre băieţii din cameră să-ți pară mult mai atrăgător decât e în realitate. Cum vrei să scapi odată de sentimentul că eşti „singura fraieră din grup”, îi dai suficiente semnale că vrei să o faci. Ajungeţi împreună în baie şi vă dezbrăcaţi.
După o scurtă perioadă de mângâieri, valul de ceaţă creat de aburii alcoolului începe să se ridice. Te răzgândeşti și spui nu, dar el pare că nu aude. E prea târziu. Partenerul ales forţează actul sexual. După ce el pleacă, rămâi cu un gust amar. Nu spui nimănui nimic, pentru că, până într-un punct, te consideri vinovată. Nu ştii dacă a fost sau nu un abuz sexual. Alegi să nu le destăinui nimic alor tăi, pentru a nu te blama. Decizia de a nu spune nimic te va urmări însă mereu.
Abuzul sexual şi presiunea grupului
Nu e nimic neobişnuit în a dori să fii plăcută de grupul din care faci parte, dar înainte de toate e important să te gândeşti la tine şi la posibilele consecinţe pe termen lung ale deciziilor tale. Experienţele sexuale sunt ceva intim şi nu o competiţie, sunt experienţe care de cele mai multe ori rămân întipărite pe viaţă, aşa că atunci când cineva decide să-și înceapă viaţa sexuală, impulsivitatea nu prea e de folos.
În cazul fetelor, poate exista o presiune reală din partea partenerului pentru a începe viaţa sexuală, alteori însă această presiune există mai ales în mintea fetei. Tensiunea dată de lipsa temporară a dorinţei de a face sex, combinată cu temerea de a pierde partenerul în cazul comunicării unui refuz, poate duce la schimbarea deciziei în ultimul moment.
NU înseamnă NU, indiferent de contextul inițial
Pentru evitarea abuzurilor sexuale, e important ca tinerii să înțeleagă din timp că, indiferent când anume se răzgândeşte cineva, forţarea sexului e inacceptabilă dacă există un refuz al iniţierii activităţii sexuale. NU înseamnă NU, indiferent de tonul folosit sau de contextul inițial ce a generat apropierea sexuală
Din păcate, nu rareori se întâmplă ca tinerii să asculte prea mult de poveştile ce spun că refuzurile feminine înseamnă de fapt o testare a virilităţii bărbatului. Ajung astfel să ignore această schimbare a deciziei în ultimul moment și să sfârșească în curtea tribunalelor, distrugându-și viitorul.
De asemenea, nu rareori, opinia publică gândește despre fată: „Și-a căutat-o cu lumânarea”. Miturile ce țin de dorința secretă a fetelor de a fi agresate au uneori la bază articole lipsite de responsabilitate din mass-media, ce generează așteptări nerealiste și o stare de confuzie. Chiar dacă fanteziile erotice care au ca temă abuzul există, ele nu reflectă o dorință ca acest eveniment să se petreacă efectiv. Reflectă alte explicații subconștiente, ce pot fi uneori dezvăluite în cabinetul de psihosexologie – poţi să citeşti aici mai multe despre dominanta erotică
În România mulţi copii nu ar declara abuzul sexual
Un sondaj publicat recent de World Vision România, ce nu prea a făcut valuri, deşi ar fi avut poate de ce, arată ce cred despre abuzul sexual 1 594 de copii (cei mai mulţi elevi de liceu) în ianuarie 2020. E o imagine destul de clară a descurajării educaţiei sexuale la noi în ţară. Astfel:
- Aproape 4 din 10 copii nu ar vorbi cu părinții dacă ar fi martori sau victime ale unui abuz sexual
- 1 din 6 copii declară că are un(o) prieten(ă) – coleg(ă) ce a fost abuzaț(ă) sexual
- Jumătate dintre copii nu recunosc ca fiind un abuz sexual dacă un adult îi mângâie împotriva voinței lor
- Cei mai mulți copii de liceu nu recunosc ca fiind un abuz sexual dacă un adult îi invită să urmărească imagini cu conținut sexual, dacă un adult îşi expune corpul gol sau îşi atinge zona genitală a propriului corp în preajma
- Chiar și atunci când recunosc aceste forme, doar 3 din 5 copii ar vorbi cu părinții și doar jumătate ar suna la poliție.
Conform sondajului WorldVision 8 din 10 copii abuzaţi au fost fete, 1 din 3 persoane abuzate având sub 14 ani. Mai e bine de ştiut că o evaluare a biroului de statistică juridică din SUA (2000) arată că în 67% dintre toate abuzurile sexuale victimele au sub 18 ani. Jumătate dintre persoanele minore ce sunt victime sexuale au vârste între 15 și 17 ani.
Cele mai multe abuzuri sexuale asupra minorilor nu sunt comise de străini şi pedofili
E important de subliniat (iar asta din păcate lipseşte din articolul de mai sus) că persoanele străine ce abuzează sexual minorii reprezintă mai puţin de un sfert din totalul cazurilor. Azi, cele mai multe abuzuri sexuale asupra minorilor nu sunt comise de străini şi pedofili, ci de persoane care cunosc victima suficient de bine.
În aproximativ jumătate din cazuri sunt implicaţi cunoscuţi ai familiei, aşa-zişi „prieteni de familie”. Între un sfert şi o treime din cazurile de abuz sexual asupra minorilor implică membri ai familiei respective. Aproximativ o treime dintre cei ce comit abuzuri sexuale asupra minorilor sunt şi ei minori.
David Finkelhor, directorul Crimes against Children Research Center din New Hampshire, afirmă că cel mai important neajuns al strategiei privind abuzul sexual ține de prevenţie. Ţine de educaţia sexuală insuficientă, care nu are suficiente programe care să dea detalii despre riscul de abuz sexual, nu promovează suficient importanța dezvăluirii abuzurilor familiale şi nu diminuează suficient sentimentul de vinovăţie al persoanei abuzate. Asta e şi opinia mea ca psihosexolog iar rezultatele acestui sondaj ar putea să constituie un nou semnal de alarmă pentru autorităţi – citeste mai multe aici