Să ies sau nu din relaţia asta?
O întrebare grea pentru multe persoane. Poate fi de multe ori dificil să identifici o soluţie clară şi la îndemână, deşi poţi simţi destul de clar în sinea ta că relaţia nu merge. Poate cele de mai jos te vor ajuta să găseşti anumite tipare de interacţiune ce sprijină sau nu divortul.
Haide să pornim de la idea că nu există violenţa domestică. Că nu vă jigniţi constant şi mai există în continuare între voi respect. Că nu există obstacole majore în privinţa consumului de substanţe sau jocurilor de noroc. Nici infidelităţi. Că vă mai puteţi baza unul pe celălalt atunci când sunt de făcut anumite sarcini ce ţin de traiul în comun. Sau că aveţi în continuare în comun pasiunea pentru vreun un sport sau un alt hobby. Şi nu aveţi copii care să facă şi mai dificil divortul.
Însă etapa pasiunii a luat sfârşit. Aţi intrat mai degrabă într-o rutină a apropierii intime. Aceasta rutină e cu atât mai dificil de dus cu cât poate exista o diferenţă semnificativă între nivelul dorinţei sexuale a fiecăruia. Sau/şi a mulţumirii ce o obţine fiecare din interacţiunea intimă. Găsirea unui teren comun al satisfacţiei intime e esenţială în astfel de situaţii. Existenţa unor frustrări în această zonă e util să fie discutată deschis şi cu îngăduinţă. Cu o orientare spre a construi şi nu spre a blama, pentru a justifica divortul. Pentru că unul din elementele ce inhibă atractia în cuplu e orientarea spre blamare şi nu spre a găsi un compromis.
Reproşurile ciclice
Existenţa unor reproşuri ce se repetă ciclic, chiar dacă se încearcă evident o remediere a problemelor, poate însemna moartea pasiunii. Discuţiile ce repetă în mod ciclic aceleaşi argumente pot avea la bază diferenţe de opinie fundamentale dar şi un stil de comunicare neproductiv, bazat mai degrabă pe zona de victimizare-blamare. Iar asta poate fi epuizant într-o relaţie de cuplu.
În special atunci când conversaţiile de acest gen se reflectă şi în alte zone decât cea a intimităţii. De exemplu atunci când există opinii contradictorii legate de cum utilizaţi finanţele. Discuţii ciclice legate de cine a plătit mai mult şi cine e îndatorat, cui, pot duce la moartea pasiunii, prin plasarea relaţiei de cuplu într-o zonă tranzacţională.
Într-un astfel de ciclu conversaţional e posibil să simţi că nu faci parte dintr-o echipă. E puţin probabil să existe în relaţie un echilibru perfect în privinţa a cât investeşte fiecare pentru plata anumitor lucruri, a cât investeşte fiecare resurse în treburile casnice sau poate în nivelul energiei afective dintr-o săptămână. Însă dacă atenţia e constant îndreptată spre a exista o astfel de echitate care să nu fie încălcată, relaţia devine mai degraba ceva tranzacţional.
Cum abordezi diferenţele în investiţile relaţionale?
Mult mai benefic e că atunci când există un astfel de dezechilibru în privinţa a ce investeşte fiecare să existe o recunoaştere a acestor diferenţe investiţionale. Fără însă a exprima faptul că cealaltă persoană ar trebui să fie recunoscătoare pentru că aceste diferenţe există. Asta ar putea reduce atractia in cuplu. Ar duce din nou spre moartea pasiunii.
Dacă una dintre persoanele din cuplu percepe că există un dezechilibru semnificativ între a da şi a primi, asta poate alimenta o permanentă stare conflictuală. E important ca fiecare dintre parteneri să aibă abilitatea de a percepe imaginea de ansamblu şi să nu accentueze importanţa elementelor ce sunt oferite de el/ea şi să diminueze importanţa a ce oferă cealaltă persoană. Deoarece în felul ăsta intrăm din nou într-o zonă tranzacţională ce afecteaza atractia.
Îngăduinţa si spiritul de echipă poate susţine atracţia în cuplu
Exprimarea afecţiunii în cuplu poate însemna uneori şi a sacrifica anumite plăceri proprii. Poate însemna o îngăduinţă faţă de plăcerile celuilalt ce nu corespund cu ale tale. Bineînţeles că reciprocitatea e de aşteptat în privinţa unei astfel de îngăduinţe
O modalitate prin care distanţarea în cuplu poate creşte, poate avea de a face cu dezechilibrul de putere. Afecţiunea şi atractia pot scădea semnificativ dacă una dintre persoanele din cuplu percepe că deciziile nu sunt luate în echipă, dacă se simte exclus/ă. O astfel de senzaţie de excludere poate fi perecepută ca o încălcare gravă a nivelului de încredere reciprocă. Poate alimenta o senzaţie de nesiguranţă relaţională, ce îndepărtează atractia.
Indiferent de motivul unei astfel de încălcări a încrederii e important să existe o discuţie deschisă legată de elementele specifice care ar putea duce la reclădirea încrederii şi atracţiei. La reclădirea spiritului de echipă. Adesea o astfel de discuţie are nevoie de sprijinul unui terapeut de cuplu. Dar şi de existenţa unei constante în respectarea angajamentelor ce au fost luate după un astfel de acord de reclădire a încrederii.
Când divortul e totuşi o opţiune
Uneori însă e clar că nevoile tale în cadrul unei relaţii nu sunt satisfăcute. Că nu puteţi ajunge la o satisfacere reciprocă a nevoilor voastre. Poate te gândeşti de ceva timp dacă să te desparţi sau nu. Dacă gândul de a fi singur/ă mai degrabă e un vis plăcut decât un coşmar, poate că e momentul să explorezi cum ar fi asta.
Dacă atunci când el/ea ajunge acasă nu mai simţi vreo emoţie pozitivă, ci mai degrabă îţi e indiferent, e poate timpul să te întrebi ce mai cauţi în relaţia asta dacă nu se schimbă ceva. Bineînţeles că e important să explorezi în terapia de cuplu dacă puteţi sau nu să refaceţi relaţia voastră. Citeste mai multe despre asta https://www.psihoterapiefamilie.ro/divort-terapie-de-cuplu/
Uneori însă schimbările nu sunt posibile sau sunt inconsistente. Schimbările dorite apar şi apoi dispar într-un mod ciclic, intr-un rollercoaster, fiind nevoie constant de o revenire asupra aceloraşi acorduri.
Dacă dezacordurile voastre par a fi ireconciliabile. Dacă ai senzaţia că timpul petrecut în discuţii e în continuare epuizant în pofida unor acorduri obţinute în terapia de cuplu. Dacă ajungi să nu fii tu însuţi/însăţi în relaţia de cuplu şi ajungi să fii tot mai pesimistă în privinţa viitorului vostru împreună (şi ai argumente obiective în privinţa asta). Dacă relaţia dintre voi a ajuns mai degrabă să scoată ce e mai rău din tine în argumentarea unor puncte de vedere foarte diferite. Dacă simţi că sprijinul reciproc a cam dispărut între voi şi obiectivele comune nu prea se mai aliniază. E probabil momentul să îi explici de ce ţi-ai dori să vă despărţiţi
De ce merita sa explici clar de ce ai ales divortul
Deşi poate te întrebi de ce să mai fac şi acest efort, în timp o să ajungi să înţelegi că merită. E un exerciţiu de reflecţie asupra a ce s-a întâmplat, ce ajută la înţelegerea şi acceptarea mai uşoară a deciziei.
A explica de ce ai ales separarea e un ultim exerciţiu de a te refocusa pe elementele obiective ce stau în calea relaţiei voastre. E un ultim exerciţiu în care expui motivele personale ale deciziei, fără a blama. De exemplu ai putea spune: Am obosit în lupta asta ce o purtăm de x ani. Am încercat împreună să trecem peste obstacolul x şi se pare că nu ne-a ieşit (poţi rezuma scurt felul în care te simţi prin faptul că problema principală persistă), de exemplu: Simt că nu mai am destulă energie să continui aşa şi trebuie să iau o pauză.
E important să agreaţi clar ce înseamnă această pauză. Dacă e clar că relaţia s-a încheiat sau dacă e o perioadă în care să apreciaţi fiecare cum vă e separat. Dacă e vorba doar de o separare de probă, e important să stabiliţi împreună termenii separării şi timpul până la decizia finală. Iar în toată perioada de probă poate fi util să-ţi explici clar şi ţie, poate într-un jurnal, de ce ai ales asta. În felul ăsta o să-ţi fie mai uşor şi ţie să iei decizia finală, oricare ar fi.