De ce mă atrag băieții răi?
Ce să fac pentru a scăpa de forța asta întunecată?
Am ieșit recent dintr-o relație ce m-a consumat mult. Din nou, pentru că ceea ce se întâmplă pare a fi mai degrabă ceva ce repet, parcă aș fi într-un film prost. Intru cu mari speranțe într-o relație, simțind o atracție parcă irezistibilă. Dar mai degrabă atracția pare a fi data de o forță întunecată, pentru că, după ceva timp, ajung să mă simt mică de tot, neputincioasă și terminată emoțional. Așa mă simt și acum.
Mă simt furioasă pe mine că în ciuda atâtor manipulări, atâtor dovezi de lipsa de empatie din partea lui am ales să rămân. Parcă a fi într-o relație cu un partener ca lumea, bun și stabil, nu m-ar atrage la fel. Nu e ca și cum nu aș putea să-l atrag eu pe el. Dar parcă nu vreau asta.
Mă simt mai degrabă atrasă de intensitatea și variațiile din relațiile cu băieții răi. E ca și cum aș fi captivă în intensitatea și imprevizibilitatea unei relații de tipul asta. De ce mă atrag băieții răi? Ce să fac pentru a scapă de forța asta întunecată?
De ce mă atrag băieții răi? Răspuns:
Senzația de pericol și excitarea
Nu e nefiresc să fii atrasă de intensitatea unei interacțiuni sau de fiorul dat de surprizele plăcute. La fel precum e firesc să fii nemulțumită de tine atunci când nu poți să te desprinzi dacă cineva te manipulează constant sau îți arată că nu-i pasă de ceea ce simți. Primul pas însă în desprinderea din aceste tipare l-ai și făcut deja, când ți-ai pus întrebarea: De ce se întâmplă asta și cum pot scapă?
Pe de alta parte există o legătură și între excitarea sexuală și percepția unui pericol. De exemplu a face ceva interzis, rebel dar nu cu consecințe negative intense. Dacă în doze mici aceasta relație poate fi ceva ce stimulează excitarea, în doze constante devine mai degrabă ceva neatrăgător, ce inhibă. Iar atunci când de fapt rebeliunea ta e rezultatul unui context din copilărie ce te-a afectat, poate e util să explorezi în psihoterapie acel context.
Pe de alta parte, experiența ta de viață ar putea să-ți transmită subconștient semnalul că obținerea iubirii e de fapt o provocare. Așa că e benefic să te întrebi dacă în decursul vieții tale nu ai învățat mai degrabă că trebuie să lupți pentru atenția și dragostea persoanelor importante ție.
Dacă mă alege pe mine înseamnă că merit
Poate fi așa mai ales dacă iți spui ceva de genul: Daca mă alege pe mine asta dovedește că sunt deosebită, că merit cu adevărat. Dacă îl pot repara înseamnă că contez cu adevărat.
Poți să resimți de fapt în interiorul tău o victorie personală atunci când reușești să câștigi băieții răi, indisponibili emoțional. În acele clipe, în care spargi armura lor emoțională, te poți simți specială. Doar atât că asta face ca stima ta de sine să fie mai degrabă în controlul altcuiva.
Și din păcate la tipul asta de reacție contribuie și filmele sau romanele ce au ca subiect salvarea eroului rănit, de o ea ce a reușit să-l vadă cu adevărat. Doar ea îl poate îmblânzi cu adevărat.
Familiaritatea ‘chimiei impredictibilitătii’
Sau poate contribui și familiaritate a ceea ce se întâmplă. Dacă din copilărie în jurul tău au existat mai ales persoane ce te-au iubit într-un mod inpredictibil, subsconstientul tău ar putea percepe ca fiind ceva familiar asocierea dintre iubire și impredictibilitate/instabilitate.
Deloc în ultimul rand, există o anumită ‘chimie a impredictibilității’, ce nu e de folos. Alternanța cald-rece, câștig-pierdere, generază o continuă căutare a unei recompense. E și mecanismul prin care poți ajunge dependent de jocurile de noroc.
Atunci când nu știi când vei primi atenție sau afecțiune – O să mă sune sau nu azi? – poți tânji și mai intens după atenția lui. În mod paradoxal însă chiar asta îl poate îndepărtă.
Bineînțeles că cele de mai sus pot fi întreținute de o stima de sine fluctuantă. Și uneori chiar de o resemnare de tipul: Asta e ceea ce merit. Dar nu e neapărat necesar. Daca însă e așa, e util să lucrezi la creșterea stimei de sine. În special daca identifici idea de băiat rău cu idea de încredere în sine, ce ți-ai dori si tu să o ai.
O iubire sănătoasă nu e ceva haotic
Alteori însă poate fi doar o nevoie a ta pentru a trăi intens. Doat atât că intensitatea emoțională nu e neapărat totuna cu afecțiunea, cu apropierea intimă. Nu e egal mereu nici cu pasiunea romantică. O iubire sănătoasă nu e ceva haotic. E ceva ce se dezvoltă, nu ceva ce te macină pe interior.
Ce poți face? În primul rand să observi din timp, obiectiv, semnalele de avertizare, ce arată că ești într-o relație ce nu funcționează. Să te întrebi din timp dacă atracția ce o simți se bazează pe valorile tale relaționale sau pe altceva. Poate fi nevoia de a demonstra ceva? E poate mai ales entuziasm? E poate mai ales dorință de a fi aleasă de o persoană mai greu accesibilă?
Încearcă să redefinești ce înseamnă de fapt chimia acestei relații. Încearcă să definești mai clar locul ce-l ai tu într-o relație. Nu în ultimul rând, nu închide ușa acelor persoane ce corespund valorilor tale intime doar pentru că la modul instinctiv nu e ceva familiar sau nu te excită. Iar dacă ai nevoie de sprijin în acest proces, nu ezita să apelezi și la un terapeut de cuplu.