Pasiune armonioasă sau obsesivă
Dacă e să privim către definiţie: pasiunea e o emoţie intensă, ce te face să mergi mai departe chiar şi când te confrunţi cu variate provocări. O emoţie ce poate fi uneori greu controlabilă. Ce te face să continui şi atunci când eşti epuizat/ă. Poate fi iubire dar şi ură, furie, gelozie sau entuziasm în a face ceva.
În pofida definiţiei destul de clare, pasiunea poate fi ceva dificil de înţeles pentru o persoană ce nu a trăit-o. După cum spunea T.S.Eliot: a explica pasiunea unei persoane ce nu a experimentat această senzaţie e ca şi cum i-ai explica unui orb ce e lumina.
Cu toate că pasiunea există de când lumea, abia în ultimele 2 decenii a apărut o privire psihologică mai profundă, mai structurata asupra ei. Cercetările lui Robert Vallerand au propus în 2003 o împărţire a pasiunii în 2 categorii: armonioasă şi cea obsesivă. Pasiunea obsesivă ar fi cea asociată unor dorinţe incontrolabile şi unor acţiuni mai puţin adaptative.
În cabinetul de psihologie forma obsesivă e întâlnită cel mai frecvent sub forma geloziei sau a unei iubiri neimpărtăsite. De fapt chiar termenul gelozie provine de la zelos (pasiune în greacă veche). Un termenul ce era asociat cu imaginea bulelor de apă ce fierb, sugerând încă de atunci un potenţial pericol. Poţi citi aici mai multe Despre gelozie sau când pasiunea devine periculoasă – Terapie de cuplu şi familie – psiholog Bucureşti & online (psihoterapiefamilie.ro)
Această postare e insă despre pasiunea armonioasă. Viaţa unui cuplu armonios are ca fundaţie încrederea reciprocă, predictibilitatea şi constanţa unor comportamente ce exprimă disponibilitate afectivă. Pe de altă parte tocmai această fundaţie poate uneori reduce nivelul satisfacţiei în cuplu şi poate chiar nivelul fidelităţii, atunci când inhibă exprimarea pasiunii.
Rolul pasiunii în Ecuaţia fidelităţii
De fapt fidelitatea e o ecuaţie ce include două părţi: Afecţiunea / Încrederea şi Pasiunea / Intimitatea sexuală. Fidelitate = afecţiune/încredere x pasiune/erotism.
Important e să înţelegi că în această ecuaţie pasiunea nu e ceva constant. E important să accepţi că pasiunea are suişuri şi coborâşuri. În faza îndrăgostirii e întreţinută la niveluri înalte de creşterea unor hormoni: noradrenalina şi dopamina. După ceva timp însă nivelul acestor hormoni scade şi creşte nivelul oxitocinei, un hormon ce întreţine empatia şi ataşamentul în cuplu.
Asta nu înseamnă neapărat că e sortit ca pasiunea în cuplu să dispară. Înseamnă însă că e nevoie să faci ceva pentru a readuce pasiunea în viaţa ta. Cuplurile armonioase realizează că readucerea pasiunii nu e neapărat ceva spontan. E clar că spontaneitatea condimentează intimitatea dar nu e ceva esenţial pentru a readuce pasiunea.
Adică pasiunea în cuplu nu înseamnă doar a avea o interacţiune rapidă pe masa din bucătărie sau pe maşina de spălat. Pasiunea în cuplu are o parte consistentă de premeditare, de planificare, de acumulare. Şi o parte consistentă de conştientizare a faptului că poate duce la evitarea infidelităţii.
Şi aici e firesc să te întrebi: Când şi cum fac asta?
Când? În timpul preludiului. Dar nu în acel preludiu ce începe cu câteva minute înainte de interacţiunea intimă propriu-zisă. Ci în acel preludiu ce începe odată ce a luat sfârşit ultimul orgasm si se termină la următoarea interacţiune intimă.
Cum? Oferind suficient timp şi atenţie partenerului de cuplu pentru a face împreună activităţi noi şi vechi ce vă fac plăcere. Prioritizand acele activităţi – inclusiv cele din intimitate. Prioritizand acele mici aspecte ce-ţi pot face partenerul de cuplu să se simtă special. Căutând căi, chiar şi mărunte, de a ieşi din monotonia cotidiană. Cunoscând micile gesturi romantice, intime sau micile atenţii ce-ţi fac partenerul să vibreze. Arătând prin mici gesturi că participi la dezvoltarea ei/lui. Oferind răbdare pentru a vă înţelege şi a vă comunica reciproc nevoile. Şi poate uneori acceptând terapia de cuplu pentru a vă înţelege mai bine, reciproc, felul de a comunica şi felul în care percepeţi pasiunea.