O urare puţin placută pentru cei ce sufera de anxietate
Fie să trăieşti în vremuri interesante, ‘May you live în interesting times’ e o expresie adaptată, ce se presupune a-şi avea originea în China. Deşi pare o urare ‘de bine’ ea e utilizată adesea la modul ironic. Asta deoarece multă lume nu realizează că perioadele de calm şi pace sunt cele în care viaţa e una mai mulţumitoare. Perioadele ‘interesante’ sunt mai degrabă unele în care sunt prezente probleme şi obstacole semnificative în viaţa cotidiană. Sunt perioade în care sunt prezente noi elemente ce generează noi nelinişti, noi surse de anxietate.
Pandemia a adus astfel de noi anxietăţi şi în sfera vieţii sexuale. Pe de-o parte munca de acasă a sporit timpul petrecut în cuplu şi implicit (în unele cazuri) şi timpul dedicat interacţiunilor intime. Într-o declarație care sună ca producția „la hectar, un politician spunea că avem în București record de gravide. Pe de altă parte se impune distanţarea la 2 m pentru cei ce nu sunt soţi sau copii însoţiţi de adulţi. Ca atare se presupune că dansul în aer liber sau pe terase e interzis pentru cei ce nu se încadrează în aceste segmente. Pandemia se pare că a făcut contextul deopotrivă sexy şi nesexy. Interesant!
Care e originea obstacolelor pandemiei ce afectează relaţiile de cuplu?
Cuplurile deja formate sunt, într-un mod complicat, mai intime dar şi mai distante. Iar persoanele ce nu sunt într-o relaţie întâmpină noi dificultăţi. Se confruntă cu noi întrebări. De exemplu: Pot face sex ‘in siguranta’ cu o persoană pe care tocmai am cunoscut-o? Dar până la urmă obstacolele din viaţa intimă îşi au mai puţin originea în pandemie cât în relaţia de cuplu şi în modul în care e percepută intimitatea de obicei.
Sugestiile legate de interacţiunea intimă nu sunt foarte diferite faţă de cele de până acum: Aşteaptă un timp până când interacţionezi intim cu un nou partener…şi nu o fă dacă are febră, tuşeşte sau prezintă alte simptome specific infecţiei cu COVID9. Utilizează prezervativul, nu doar pentru evitarea sarcinii, ci şi deoarece virusul se poate transmite prin spermă (la fel ca şi alte boli). Pe de altă parte nu te baza pe protecţia prezervativului împotriva virusului. Virusul se transmite şi prin sărut şi picurii de salivă ce sunt prezenţi când cineva îţi şopteşte ceva dulce în ureche. Iar persoana respectivă poate fi şi una ce are o infecţie asimptomatică. Până la urma pandemia te încurajează să te gândeşti din nou la ce înseamnă încrederea în cineva.
Tu cum dobândeşti încredere în partenerul de cuplu?
Ce înseamnă pentru tine o relaţie de cuplu sanătoasă? Care sunt filtrele ce le utilizezi pentru a intra într-o relaţie? Care sunt elementele ce-ţi aduc mulţumire într-o relaţie? Care sunt elementele ce menţin echilibrul în relaţia ta de cuplu? Sunt doar câteva dintre întrebările ce capătă mai multă importanţă acum.
Ca atare pe cei ce nu sunt încă într-o relaţie îi încurajez să continue să caute la fel de mult ca înainte (dacă o făceau). Bineînţeles că acum e poate şi mai util să încerci să afli iniţial, online sau la telefon, cât mai multe despre persoana cu care vei urma să interacţionezi fizic, cu atenţie la protocoalele de sănătate. Modul în care abordezi situaţia are multe de spus despre modul în care îţi clădeşti de obicei încrederea într-o persoană. Iar dacă ai nevoie de sprijin pentru asta poţi apela la un psihoterapeut cu experienţă în terapia relaţională.
Ce generează în intimitate un nivel sporit de anxietate?
În condiţii normale, într-un cuplu gata format se merge la muncă, se petrece ceva timp în interactiuni casnice şi apoi se socializează sau sunt căutate distracţii în care cuplul îşi încarcă bateriile: diverse ieşiri, vacante etc. Cum distracţiile disponibile au fost semnificativ diminuate, sporirea interacţiunilor intime a fost o primă consecinţă, firească, a pandemiei.
Pe lângă efectul benefic al sporirii intimităţii în cuplu, creşterea frecvenţei interacţiunilor sexuale poate duce în unele contexte şi la o anxietate sporită. Erecţiile inconsistente şi obstacolele în atingerea orgasmului pot fi semne ale unui nivel ridicat de anxietate. Dar asta în cele mai multe cazuri nu ţine de pandemie ci de elemente ce existau şi în perioada precedentă.
Pot fi elemente ce ţin de existenţa unui nivel de autonomie individuală, ce acum s-a diminuat. Pot fi percepţii asupra imaginii corporale, ce acum poate s-a deteriorat şi mai mult ca urmare a reducerii activităţilor fizice. Pot fi elemente ce ţin de tergiversarea oficializării relaţiei sau alte elemente ce reduc speranţa. Pot fi elemente ce ţin de o comunicare deficitară asupra diverselor sarcini casnice, care acum, în special odată cu prezenţa prelungită a copiilor acasă, au devenit mai ample. Sau altele variate elemente prin care comunicarea în cuplu e nefolositoare. Ca urmare, după o sporirea iniţială a frecvenţei interacţiunilor sexuale e posibil ca în multe situatiii să urmeze o ‘răcire’ a relaţiei de cuplu, inclusiv la nivel intim.
Pandemia, deficienţele relaţionale si despărţirile
Lipsa deschiderii în a aborda relaţia de cuplu ca ceva la care contribuie ambii parteneri şi plasarea întregii responsabilităţi asupra ‘celuilalt’ face uneori ca terapia de cuplu să ajungă o soluţie târzie. Se apelează la terapia de cuplu mai degrabă ca ultimă soluţie decât ca mijloc de sprijin când relaţia întâmpină un obstacol destul de semnificativ. Pandemia pare să fi accentuat această tendinţă. Stând mai mult timp împreună, deficienţele din relaţia de cuplu sunt mai uşor vizibile
Avocaţii atrag atenţia atât ca pandemia pare să fi sporit semnificativ numărul cazurilor de divorţ cât şi motivele pentru care e solicitat divorţul. Afirmă că: “soții se amenință din camere diferite (online) și folosesc asta la proces”. Pe acest fond e important de ştiut că legea privind violenţa domestică include acum şi bullyingul cybernetic.
Oare ai ‘încercat totul’ pentru relaţia ta?
Vă dezvălui şi motivul pentru care am ales această temă. Oferind răspunsuri pe forumul romedic.ro am întâlnit recent un soţ ce se plângea că pe perioada pandemiei relaţia de cuplu s-a înrăutăţit. La sugestia de a încerca terapia de cuplu a răspuns că preferă să se despartă şi apoi să-şi aline durerea prin terapie individuală. Cred din păcate că această percepţie nu e rară.
Nu rareori lumea preferă să considere că a încercat deja totul în acea relaţie şi doar partenerul are responsabilitatea faptului că relaţia merge prost. Practic termenul “sunt într-o relaţie toxică” înseamnă uneori de fapt că “partenerul meu e toxic deşi eu fac totul sa salvez relaţia” .
Chiar dacă în multe situaţii e evidentă responsabilitatea sporită sau chiar majoritară a unuia dintre parteneri, atât timp cât e pusă această eticheta şi nu se încearcă şi obţinerea unui sprijin obiectiv pentru a ieşi din situaţie, nu inseamnă că ‘ai încercat totul’. Dacă şi în urma terapiei de cuplu rămâneţi cu percepţia că relaţia nu merge, ca urmare a unor incompatibilităţi majore, imposibil de schimbat, probabil că poţi răspunde afirmativ la întrebarea de mai sus.