Ce diferenţiază relaţiile de cuplu ce durează?
Helen Fisher, un renumit cercetător American de la Institutul de Sexologie Kinsey, ne-a părăsit în luna august, la vârsta de 79 de ani. Iniţial ea a evaluat rezultatele a aproape jumătate de secol de cercetări psihologice şi alte documente ce încercau să răspundă la întrebarea: Ce e dragostea? Ce se întâmplă atunci când te îndrăgosteşti?. Mai apoi a încercat să răspundă la întrebarea: Ce se întâmplă la nivel psihologic şi cerebral în cuplurile ce rămân împreună pe termen lung? Există ceva ce diferenţiază căsniciile ce durează?
Ştim că atunci când ne îndrăgostim se produce o adevărată furtună hormonală ce ne alimentează pasiunea. Nivelul energiei noastre creşte brusc şi întreaga atenţie ne e invadată obsesiv de persoana de care ne-am îndrăgostit. Ne simţim minunat când avem atenţia ei şi la pământ când nu o avem. Putem deveni dependenţi de atenţia ei şi în acelaşi timp foarte posesivi, poate chiar foarte geloşi. Avem o poftă nestăpânită pentru acea persoană. Ne gândim obsesiv la ea atât la nivel sexual cât şi la nivel emoţional.
Într-un cuplu îndrăgostit senzaţia de mulţumire pare a fi guvernată de satisfacerea a 2 impulsuri. Cel ce cauta împlinirea euforiei emoţionale şi cel ce duce spre gratificarea sexuală.
În cuplurile ce durează, la acestea se adăugă împlinirea dorinţei de a te ataşa de o persoană, ce generează o senzaţie de siguranţă şi echilibru interior. E o dorinţă ce poate fi împlinită şi atunci când eşti doar alături de persoana iubită, citind fiecare câte ceva şi atunci când îi împărtăşeşti persoanei iubite un peisaj ce îl vezi la mii de kilometri distanţă.
Punţi invizibile de empatie si ataşament
În relaţia ce durează e esenţial să existe aceste punţi invizibile de ataşament ce conectează partenerii de cuplu. Iar aceste punţi se bazează în principal pe percepţia că cel de lângă tine te înţelege. Că îţi oferă empatie. Helen Fisher a arătat, prin cercetările sale, că în cazul cuplurilor ce au rezistat împreună peste 20 de ani exista o activitate sporită în două regiuni cerebrale: una asociată cu empatia şi alta cu o bună gestionare a propriilor trăiri emoţionale.
Când nu-ţi place ceva din ce a făcut sau spus partenerul de cuplu e important să poţi să te stăpanesti şi să nu verşi în 10 minute tot ce nu ţi-a plăcut la el sau ea în ultimul deceniu Din păcate, în şcoală nu am fost învăţaţi cum să ne gestionăm mai bine trăirile emoţionale însă nu e târziu de a face asta nici atunci când eşti adult.
Important e să realizezi că dacă înveţi asta, alături de cum să oferi mai multă empatie, îţi poţi dezvolta relaţia de cuplu. Îţi poţi îmbunătăţi inclusiv viaţa intimă.
Intimitatea si empatia nu au gen
Şi dacă am ajuns la subiectul intimităţii pe termen lung, e poate important să subliniez un aspect legat de una dintre afirmaţiile ce par a fi la modă azi. Mai multe colege par a propovădui afirmaţia: Bărbatul are nevoie de sex să se simtă bine, pe când femeia are nevoie să se simtă bine pentru a vrea sex. În cabinetul psihologic foarte frecvent această afirmaţie e contrazisă. Ambii parteneri au nevoie să se simtă bine pentru a-şi dori o interacţiune intima. De cele mai multe ori.
De obicei, într-o relaţie intimă ce durează există 2 persoane ce alimentează acea senzaţie de bine şi 2 persoane ce au nevoie de a se simţi bine ca să îşi dorească sex. Iar într-o relaţie intimă ce durează discuţiile despre ce nu merge bine sunt purtate deschis şi orientate către a face schimbări simultane în acele zone ce ar putea merge mai bine.
E adevărat că uneori e nevoie de sprijin pentru a depăşi ceva ce nu merge bine. Iar a căuta acel sprijin e o altă caracteristică a unei căsnicii şi intimităţi ce durează.
cieste si Cat de bun manager esti pentru relatia ta de cuplu?