Memoria autobiografică si gândirea transcendentă
Şcoala ne învaţă că pentru dezvoltarea personală e nevoie să ne antrenăm memoria pentru fapte şi memoria pentru proceduri. Pe lângă asta însă mai exista un tip esenţial de memorie ce ne ajută să ne dezvoltăm. E memoria autobiografică.
Memoria autobiografică e cea care ne aduce aminte cine suntem. Ne aduce aminte poveştile ce ni le spunem despre noi. Ne aduce aminte în ce credem şi cum ne dorim să fie lumea în care trăim. Memoria autobiografică e o pălărie ce o creezi mai ales în perioada de adolescenţă şi de adult tânăr. Cum e cu adevărat pălăria ce ne face oameni, e esenţial s-o dezvoltăm într-o manieră cât mai obiectivă.
Părinţii se concentrează adesea in cei 7 ani de acasă pentru a se asigura că dezvoltarea copilului se îndreaptă într-o directie bună. Însă la fel de des pierd din vedere că un al doilea ciclu de dezvoltare, cel puţin la fel de important, debutează odată cu pubertatea.
Dezvoltarea psihologică a memoriei autobiografice se bazează pe mai multe elemente, ce pot influenţa considerabil stima de sine, satisfacţia în viaţă a unei persoane sau chiar intimitatea. Perioada în care se dezvoltă memoria autobiografică e mai ales perioada în care gândirea noastră depăşeşte stadiul de aici şi acum şi atinge o zonă transcendentă.
Gândirea transcendentă nu are aici un sens religios.
E doar o gândire ce caută mai mult decât aici şi acum, plecând însă de la o evaluare echilibrată, obiectivă a prezentului. Se bazează pe mai multe tipuri de gândire. Se bazează pe dezvoltarea unui scop în viaţă, pe dezvoltarea unor conexiuni sociale sănătoase. Iar conexiunile sociale sănătoase sunt legate de intimitate.
Gândirea transcendentă e una ce sondează alternativele posibile şi caută implicaţiile viitoare ale acţiunilor prezente. Pentru asta include nu doar aspectele personale, senzoriale, ci şi aspecte etice, sociale, sistemice. Iar asta se bazează pe sistemul nostru de credinţe, presupuneri şi valori, ce a fost format de-a lungul timpului.
Unele din aceste credinţe şi presupuneri pot influenţa negativ acţiunea, inclusiv cea din intimitate. Pot paraliza ca urmare a unui impact emoţional intens negativ.
O cercetare inovatoare
Cercetători de la Universitatea din Carolina de Sud, coordonaţi de Profesor Mary Helen Immordino-Yang, au arătat recent, pentru prima oară într-un studiu, ca “gândirea transcendentă a adolescenților prezice rezultatele psihosociale ale tinerilor adulți prin dezvoltarea rețelei cerebrale”.
Cercetarea publicată în Nature Scientific Reports se bazează pe poveştile reale ale unor elevi de liceu cu vârsta de 14-18 ani. A fost urmărit, pe parcursul a 3 ani, modul în care experienţele personale au influenţat felul în care şi-au imaginat viitorul, modul în care şi-au gestionat trăirile emoţionale negative. De asemenea modul în care s-au raportat la diverse valori, cum ar fi recunoştiinta sau admiraţia, capacitatea de a visa cu ochii deschişi la un ţel şi creativitatea.
Fiecare participant la studiu a mai trecut printr-o scanare cerebrală iniţială, prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI) la începutul cercetării şi 2 ani mai târziu. Fiecărui participant i-a fost evaluata iniţial abilitatea de a gândi transcendent după ce a urmărit un documentar despre condiţia tinerilor din lumea întreagă.
Deşi fiecare dintre participanţii la studiu au avut un anumit nivel de raportare la ‘imaginea de ansamblu’, unii au fost mai inclinaţi către gândirea transcendentă. Au avut o abilitate mai bună de a învăţa din lecţiile vieţii, o capacitate mai bună de a înţelege cum variate experienţe pot schimbat perspectivele asupra vieţii personale şi a celor din jurul cuiva.
O bună înţelegere a imaginii de ansamblu e necesară şi în intimitate
Cu cât un tânăr avea o mai bună înţelegere a ‘imaginii de ansamblu’ avea şi o coordonare cerebrală mai bună la nivelul celor 2 reţele neuronale ce sunt implicate în procesele noastre de gândire (reţeaua neuronală executivă şi cea default (implicită).
Nivelul de dezvoltarea a fibrele de substanţă albă ce conectau cele 2 reţele de gândire, urmărite pe parcursul a 2 ani, au putut prezice atât nivelul de dezvoltare a identităţii sinelui cât şi nivelul de satisfacţie în viaţă. Au putut prezice nivelul de mulţumire al tinerilor cu cine sunt şi cu relaţiile ce le au cu cei din jur. Constatarea e cu atât mai semnificativă cu cât a fost independentă de coeficientul de inteligenţă, de gen sau de statutul socioeconomic.
Aşa că, dacă te gândeşti la ce cadou ai putea să îi oferi copilului tău ce a ajuns la 18 ani, ai putea să iei în considerare să îi oferi un pachet de sesiuni de dezvoltare personală alături de un psiholog. Poate alături de unul care are experienţa şi în zona intimităţii