Reglarea emotionala e bidirecţională
Reglarea emotionala e un proces ce are o dinamică modelată bidirecţional încă din primii tăi ani de viaţă. Comportamentele îngrijitorilor şi trăirile lor emoţionale influenţează comportamentul sugarului şi trăirile lui emoţionale…şi invers. Această reglare emoţională bidirecţionala însă vine frecvent fără o pregătire corespunzătoare în faţa noilor provocări emoţionale generate de îngrijirea bebeluşului.
Am mai scris despre faptul că mamele ce prezintă simptome de depresie pot iniţial să-şi minimizeze propria reacţie emoţională depresivă şi astfel să ajungă la o deteriorare a suferinţei, la o exagerare a răspunsurilor emoţionale. Care e relaţia dintre depresia mamei şi îngrijirea bebeluşului? – Terapie de cuplu şi familie – psiholog Bucureşti & online (psihoterapiefamilie.ro)
Am mai scris şi despre faptul că apariţia noului suflet în viaţa cuplului vostru poate fi primul test adevărat al relaţiei de dragoste ce o aveţi. Şi deşi noul membru al familiei e adesea dorit de ambii parteneri, pot să apară obstacole în interacţiunea în cuplu, inclusiv în cea legată de intimitate. Sunteţi pregătiţi pentru bebeluş? – Terapie de cuplu şi familie – psiholog Bucureşti & online (psihoterapiefamilie.ro)
O investiţie nu doar pentru partenerii din cuplu
Aceste obstacole pot fi mai uşor de trecut când ambii parteneri încearcă o îmbunătăţire în reglarea emotionala. Reglarea voastră emoţională e o investiţie în dezvoltarea copilului la fel de importantă ca oricare alt tip de investiţie în sănătatea copilului. Pentru că această reglare în primii lui ani de viaţă va duce la formarea deprinderilor emoţionale şi comportamentale ale copilului.
E dovedit că în perioada de preşcolar o reglare emoţională deficitară îi poate întări copilului anumite deficienţe în funcţionarea sistemului nervos simpatic şi parasimpatic. În copilăria mijlocie răspunsurile fiziologice la stres ale copilului se îmbunătăţesc de obicei. Îmbunătăţirea vine însă tot pe fondul unor modele de reglare comportamentală văzute în interacţiunea părinte-copil sau adult-adult.
Suntem părinţi inadecvaţi emoţional?
Acum nu e nefiresc să te întrebi: Şi cum putem noi să-i oferim această reglare emoţională dacă nu suntem în stare să o stăpânim la nivel individual? Când traumele noastre ne activează anumite mecanisme ce scapă de sub control. Nu suntem părinţi inadecvaţi?
E clar că experienţele de viaţă traumatizante fac mult mai dificilă reglarea emoţională. Asta nu înseamnă însă că, dacă ai în continuare dificultăţi în a face pace cu propriile trăiri traumatice eşti din start un părinte inadecvat. E important însă ca procesul tău/vostru de reglare emoţională să se desfăşoare în paralel cu procesul de reglare emoţională al celui mic.
E important ca amândoi părinţii să înţeleagă că reglarea emotionala e un proces de echipă. Acesta include învăţarea unor noi tipare de interacţiune, de comunicare, atât cu cel mic cât şi in cuplu, nu doar a face faţă propriilor traume.
Nu aşteptaţi până la adolescenţă
Cu cât conştientizaţi mai repede că acest proces de reglare emoţională în cuplu e o investiţie pe termen lung, cu atât mai rapid puteţi preveni accentuarea unor eventuale sensibilităţi biologice ale copilului.
Adesea însă această conştientizare are loc mai degrabă când noul membru al familiei a ajuns adolescent. Nu e târziu nici atunci… dar în adolescenţă particularităţile noastre biologice cresc oricum riscurile unei destabilizări emoţionale. Adolescenţii sunt oricum mai vulnerabili la emoţii, gânduri şi comportamente nefuncţionale sau chiar autovătămătoare.
Copilul e un fin observator
Aşa că dacă vă doriţi să reduceţi probabilitatea acestor dereglări e poate cazul să investiţi din timp în a deprinde tranzacţii emoţionale care să crească probabilitatea depăşirii unor conflicte în perioada adolescenţei copilului vostru. Copilul vostru poate copia repede tiparele voastre de reglare emoţională. E de obicei un fin observator încă de la naştere, după cum a fost demonstrat în cunoscutul Still face experiment.
Iar procesul lui de coordonare cu tiparele voastre emoţionale include nu doar interacţiunile părinte-copil ci şi interacţiunile voastre în cuplu. Cu alte cuvinte interacţiunea emoţională bidirecţională din cuplul tău e un model de intimitate în cuplu pentru copil, mai repede decât probabil crezi. Aici survine legătura dintre reglarea emoţională a copilului tău şi intimitate. Dacă lucrezi la reglarea emotionala în cuplul tău lucrezi şi la clădirea intimităţii copilului tău.
În plus, dacă te afli în primul an după naştere şi întâmpini obstacole în privinţa interacţiunii intime, poate nu te bazezi doar pe ce găseşti pe net. Studiile arată că din păcate în aceste situaţii doar unul din trei cupluri cauta să se informeze la medic sau la psihosexolog. Citeşte şi Sexul in timpul sarcinii si depresia postnatala – sexologie terapie de cuplu Bucuresti Dr Rares Ignat (sex-psi.ro)