Procrastinarea e vechea amânare
Procrastinarea e termenul modern al cuvântului amânare. În zilele noastre se pare ca frecvenţa procrastinării a crescut. În 1984 o cercetare în mediu universitar arăta că jumătate dintre studenţi considerau procrastinarea un obstacol semnificativ iar în 2004 procentul a ajuns la 70%. Bineînţeles există însă grade diferite de amânare.
Nu rareori cei care tot amână aşteaptă ‘momentul perfect’, ‘cadrul perfect’ în care o să fie ‘motivati’ pentru a iniţia o anumită activitate. Dar din pacate, nu trebuie sa uităm că cei ce amână pot pierde oportunităţi. Pierd timp cu diverse activităţi ce nu le aduc beneficiile activităţii ce o tot amână. Cu toate că ştiu că există efecte negative, adesea aceste persoane nu reuşesc să-şi depăşească trăirile emoţionale ce întreţin procrastinarea.
Pentru o persoană la care procrastinarea e ceva constant, există o mare probabilitate ca factorul performanţă să fie un element mult mai important decât la alţii pentru clădirea stimei de sine. Performanţa tine de 3 factori: de abilităţile persoanei, de context şi de cantitatea de efort depusă. Cu alte cuvinte: perfomanta = abilităţi x context x efort.
De multe ori nu poţi influenţa contextul prea mult, cum ar fi atunci când te prezinţi la un examen. Abilităţile le poţi influenţa dacă te pregăteşti din timp pentru un examen. Însă în anumite contexte, cum ar fi cel al unei interacţiuni intime, e mai puţin evident felul în care îţi poţi influenţa abilitatea de a avea o erecţie sau a fi excitată. Ce stă în puterea ta de a influenţa, chiar cu uşurinţă, e cantitatea de efort depusă.
Procrastinarea ca autoprotecţie
Nu rareori, în cazul unor examene, persoanele amână să înveţe pentru a justifica un posibil eşec prin lipsa de pregătire. Poate fi o formă de autoprotecţie. Teama lor de a-şi demonstra o lipsă de abilitate în faţa celor cunoscuţi poate fi astfel justificată prin mesaje de genul: nu e de mirare dacă am învăţat doar atât de puţin. Am ţinut-o tot într-o distracţie. Sau: am un computer ce se tot blochează cu orele ….e foarte enervant.
Printr-o astfel de reacţie, dacă se obţine un rezultat nemulţumitor nu înseamnă că abilităţile sunt insuficiente, ci că persoana e una ce se distrează, e prea ocupată sau e scuzata de context pentru neobţinerea rezultatului dorit.
Amânarea poate fi practicată în acest fel şi în cazul interacţiunilor intime. În cazul în care o persoană întâmpină obstacole în privinţa stimei de sine asociate interacţiunilor intime poate avea tendinţa de a le tot amâna. În relaţia intimă persoanele se regăsesc la mijlocul a 2 forţe la fel de intense: teamă de eşec şi dorinţa de a face ceva. Vor ajunge să acţioneze când teama de eşec devine mai mică decât teama de consecinţele negative.
Ce poţi face pentru a depăşi procrastinarea?
E important să înţelegi bine ce stă la baza amânărilor tale. După cum ai citit şi mai sus, procrastinarea e mai degrabă rezultatul unui proces de autoprotecţie decât al unuia de autosabotare. Ca atare e important să te întrebi în primul rând: De ce anume îmi e teamă? În ce context apare teama asta şi unde mă duce cu gândul? De ce consider că asta mă va ajuta?
Percepţiile nefuncţionale în privinţa amânărilor pot fi de multe feluri. Poate fi vorba de o negare sau o banalizare a importanţei acţiunii. Dimpotrivă, poate fi o amplificare nejustificată a importanţei altor acţiuni. Poate fi convingerea că: ‘oricum situaţia nu ţine de mine ci doar de factorii externi’. Sau alte percepţii ce nu ajută.
Vestea bună e ca anxietatea de performanţă răspunde bine la modificările gândirii tale. E important însă să beneficiezi de sprijin în căutarea acelor noi percepţii ce pot influenţa în bine teama ta de eşec sau orientarea spre perfecţionism.
Procrastinarea poate fi adesea întâlnită la cei ce au o formă nesănătoasă de perfecţionism. Uneori acest perfecţionism e ceva ce ţine doar de felul în care ai fost crescut(ă). Procrastinarea poate ţine şi de o formă de anxietate care se chema tulburarea obsesiv compulsiva TOC. Alteori perfecţionismul ineficace se împleteşte cu o stare depresivă sau cu un deficit de atenție.
Sesiunile de psihoterapie, de psihosexologie dacă e vorba de amânări ce ţin de intimitate, te pot ajuta să reflectezi mai profund la principalele situaţii şi la principalele motive ce te fac să amâni. Te pot ajuta să înţelegi de ce ţi-ar fi mai de folos dacă ai înclina balanţa spre acţiune imediată şi nu spre amânare. Te pot sprijini în a-ţi modifica acele convingeri ce te menţin în zona de confort dar îţi reduc satisfacţia în viaţă.