Relația dintre singurătate și prejudecată
În urma cu ceva timp, într-o postare despre singurătate, scriam că relaţia de cuplu nu e ceva static. Nu e vreun obiect ce l-ai dobândit şi nu se schimbă, ci un organism viu, în care fiecare interacţiune contează, chiar şi momentele de singurătate. Scriam că felul în care îți percepi momentele de singurătate poate avea un impact semnificativ asupra relațiilor tale de cuplu.
O cercetare recentă, ce a evaluat datele a 3 studii (1197 participanți) a arătat că atunci când percepi ca fiind negative momentele de singurătate e destul de probabil să ai și prejudecați negative în felul în care percepi grija sau respectul celor cu care interacționezi, inclusiv respectul sau grija partenerilor de cuplu. Aceasta prejudecată negativă poate reduce, într-un cerc vicios, calitatea relației de cuplu sau poate întreține comportamente interpersonale problematice.
Cercetarea a arătat că senzația de singurătate te poate face să percepi partenerii romatici, prietenii sau membrii familiei ca fiind mai puțin admirativi față de tine, mai puțin grijulii când e vorba de sprijinul acordat. Aceasta prejudecata negativă pare a întări senzația de singurătate, chiar și atunci când stima de sine nu e afectată sau când atașamentul tău e unul sigur. (Lemay et al 2024).
Legătura dintre frustare, rivalitatea narcisică și smerenie
Pe de alta parte poate exista o legătură între percepția de ‘îndreptățire’ și nivelul suferinței în cazul unei excluderi sau ignorări sociale. Cercetarea lui Büttner et al 2025 a arătat că persoanele cu niveluri mai ridicate de rivalitate narcisică sunt mai afectate de semnalele ambigue, neclare, de respingere. Nu și de semnalele clare de respingere.
În sens invers, conform unui studiu publicat în 2025 în Personality and Individual Differences (Eddie Harmon-Jones et al), smerenia unei persoane pare a fi asociată cu o probabilitate mai mică de a atribui ostilitate altora în situații sociale ambigue. E asociată și cu niveluri mai scăzute de furie, de agresivitate fizică sau verbală.
Legătură dintre singurătate și sexualitate
În privință legăturii dintre senzația de singurătate și sexualitate, un aspect cunoscut e faptul că senzația de singurătate apare mai frecvent în rândul minorităților sexuale, comparativ cu persoanele heterosexuale.
Însă și în rândul persoanelor heterosexuale se poate afirma că activitatea sexuală în sine nu este suficientă pentru a reduce senzația de singurătate. Un studiu longitudinal, ce a inclus 400 de participanți cu vârste intre 18 și 30 de ani, a arătat că combinația dintre intimitatea fizică și conexiunea emoțională e de fapt cea care protejează împotriva senzației de singurătate. Numărul mare al întâlnirilor sexuale ocazionale a prezis mai degrabă o singurătate mai mare, cu excepția situației în care acestea au inclus cel puțin o intimitate emoțională moderată.
Deasemenea o cercetare ce a evaluat 120 de cupluri, prin tehnica jurnalului zilnic, a arătat că şi momentele scurte de intimitate nonsexuală, cum ar fi ținutul de mană sau îmbrățișările scurte, au redus semnificativ singurătatea. Reducerea singurătății a fost semnificativ mai mare când intimitatea nonsexuală a fost însoțită de o intimitate sexuală.
Jocul dinamic dintre elementele externe și cele interne ale singurătății
Singurătatea în cuplu e un gol dureros ce apare atunci când calitatea şi/sau cantitatea relaţie tale de cuplu nu corespunde dorinţelor, nevoilor tale. Aceasta durere poate fi însă accentuată de felul în care percepi elementele externe și cele interne ale singurătății. Psihoterapia te poate ajuta să clarifici acest joc dinamic ce poate afecta semnificativ intimitatea ta în cuplu. Terapia de cuplu vă poate ajuta să clarificati actiunile concrete prin care puteti ameliora comunicarea si intimitatea, începând chiar de maine.
citeste si Singuratate in doi sau mai multi