Infidelitatea şi izolarea
La o primă evaluare, am putea spune că izolarea cuplurilor la domiciliu ar putea contribui la apropierea lor emoţională. Teoretic poate contribui la diminuarea riscului de infidelitate. Cu parcurile, restaurantele şi magazinele închise, întâlnirea cu amanţii nu prea mai e atât de facilă. În mod logic, izolarea ar putea favoriza renunţarea la aventurile sexuale şi concentrarea atenţiei asupra partenerului de cuplu. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple.
Dacă există o comunicare destul de bună în cuplu există şansa ca unul dintre efectele neprevăzute ale pandemiei să fie alungarea tentaţiilor ce pot distruge o căsnicie. Pe fondul unei comunicări deficitare însă situaţia e alta. Multe infidelităţi nu încep neapărat cu o intenţie de a înşela partenerul de cuplu însă au la bază o relaţie de cuplu în care comunicarea e deficitară.
Într-un top al motivaţiilor specifice ce pot sta la baza infidelităţii, la ambele sexe, pe primul loc ar fi deficientele de comunicare în cuplu (31% dintre infideli). Ele sunt urmate de percepţia lipsei aprecierilor venite din partea partenerului de cuplu (30%) şi doar pe locul 3 atracţia erotică (29%). Poţi citi aici mai multe despre motivele pentru care înşeală bărbaţii şi femeile
Infidelitatea şi ‘strigătele de ajutor’
Pe fondul comunicării deficitare, unele infidelităţi pot avea la bază de exemplu ‘strigătul de ajutor’ al unei persoane ce se plictiseşte în timpul pandemiei. Izolarea la domiciliu poate genera invitaţii la discuţii pe teme intime din partea unor colegi de sex opus. Pentru a înviora atmosfera, discuţiile de rutina îşi pot pierde inocentă şi pot constitui sâmburele unei atracţii reciproce. Tensiunea psihică a contextului actual poate favoriza atracţia emoţională.
Prietenia se poate schimba rapid când persoana începe să nu mai vorbească cu partenerul de cuplu, despre subiectele conversaţiei mai intime. Secretul poate accentua tensiunea erotică. Când persoana începe să mintă despre orice astfel de conversaţie online, când începe să şteargă mesajele, a făcut deja un pas spre infidelitate. Chiar şi fără să fi avut discuţii cu o tentă sexuală evidenta.
Infidelitatea sexuală şi emoţională
În zilele noastre, termenul infidelitate nu mai e sinonim doar cu infidelitatea sexuală, ci şi cu infidelitatea emoţională. Infidelitatea emoţională reflecta situaţia în care partenerul de cuplu investeşte afecţiune şi energie într-o relaţie cu altcineva. De multe ori bărbaţii au o sensibilitate mai amplă la infidelitatea sexuală decât la infidelitatea emoţională însă asta nu e o regulă. La fel, azi nu e o regulă ca femeile să fie mai afectate de implicarea emoţională a partenerului lor într-o relaţie cu altă femeie, comparativ cu o aventură strict sexuală.
Experiența personală, în urma evaluării datelor culese într-un sondaj recent, confirmă că diferenţele în nivelul suferinţei asociate infidelităţii sexuale sau emoţionale pot fi corelate cu diferenţele în stilul de ataşament al persoanelor. Astfel mai multe persoane cu un ataşament de tip anxios-evitant ar fi semnificativ mai geloase sau ar suferi mai mult dacă ar fi vorba de o infidelitate sexuală, decât de o infidelitate emoțională. Majoritatea persoanelor cu au un ataşament sigur, inclusiv bărbaţi, au susţinut că suferă mai mult atunci când e vorba de o infidelitate emoţională, faţă de o infidelitate sexuală.
Însă indiferent de tipul infidelităţii, nivelul de suferinţa emoţională şi fizică asociată infidelităţii e unul amplu. Vestea bună e că, dat fiind că deficientele de comunicare în cuplu reprezintă principalul motiv al infidelităţii, cuplurile au ce face pentru a diminua riscurile infidelităţii, chiar şi acum în vreme de pandemie.