Voi când renuntaţi la o viaţă de cuplu ce iniţial părea ‘cool’?
Ce se întâmplă atunci când femeia consideră iniţial un bărbat ca fiind atractiv, cool, drăguţ, potrivit pentru o relaţie de cuplu….dar mai apoi îşi pierde interesul pentru el? Cum nu e ceva neobişnuit, poate merită evaluate căile prin care relaţia de cuplu poate continua. Dacă bărbaţii ar lua în considerare câteva din aceste elemente ar putea să le utilizeze pentru a preveni eventualele greşeli în cuplu.
Voi doamnelor şi dominisoarelor ce aţi răspunde oare la întrebarea de mai sus? Ca să vă ofer un pic de curaj găsiţi mai jos câteva răspunsuri date de alte reprezentante ale sexului frumos, pe un cunoscut site de socializare, la care am adăugat şi exemple din practica psihologică.
Comunicarea deschisă în cuplu pare a fi cel mai frecvent obstacol
Se pare că cel mai frecvent e menţionată situaţia în care bărbaţii nu vorbesc deschis despre problemele existente în relaţia de cuplu sau despre emoţiile lor. Ţin să mă degrabă să rămână masculi ‘neinfricati’ şi neinfluenţaţi de emoţii. Cu toate acestea emoţiile negative care nu sunt exprimate verbal ‘se văd’ sub o altă formă, nonverbală sau asociată unor acţiuni (prezente sau absenţe).
Femeile îşi doresc un partener cu care să comunice deschis, chiar dacă asta înseamnă ceva dureros uneori. Până la urmă părăsesc o relaţie în care emoţiile nu sunt verbalizate, nu sunt comunicate. Bineînţeles că nu e mai important felul în care comunici verbal decât felul în care comunici nonverbal. E important ca în relaţia de cuplu să ţii cont de amândouă.
A fi ‘bun la pat’ şi responsabil în cuplu nu e totul
De exemplu: el era ‘bun la pat’, era implicat în aceeaşi măsură ca ea în treburile casnice şi ştia să îşi asume responsabilităţi sau să-şi ceară scuze eficace atunci când uita câte ceva din dorinţele ei. Totuşi ea nu simţea că între ei era suficientă afecţiune şi intimitate iar relaţia îi părea destul de ‘rece’, ‘rigidă’. O deranja şi lipsa lui de flexibilitate sau reacţia exagerată legată de anumite greşeli pe care le comitea ea din când în când. Şi-ar fi dorit să râdă mai mult împreună. I-a spus că îşi dorea să comunice mai bine, mai tandru. Însă el ştia să evite discuţiile despre asta, sub variate pretexte.
A început să o deranjeze tot mai mult când el lăsa privirea în jos atunci când îl îndemna să urmărească împreună unele podcasturi legate de interacţiunea în cuplu. A început să critice tot mai mult lipsă lui de implicare în a discuta pe tema asta. Situaţia s-a înrăutăţit atunci când el a refuzat să vină împreună cu ea la terapia de cuplu. Situaţia a ajuns în cele din urmă să le afecteze şi viaţa sexuală, deşi ‘performanţa biologică’ a rămas neschimbată. Ea a căutat în cele din urmă pe altcineva şi au ajuns la terapia de cuplu în urma descoperirii unei infidelităţi emoţionale.
Cum e mai folositor în cuplu: mai optimist sau mai pesimist?
Optimismul exagerat poate la fel de dăunător pentru relaţia de cuplu ca şi pesimismul exagerat. O pozitivitate lipsită de realism nu încurajează femeile să păstreze relaţia de cuplu pe termen lung. Intră în acţiune aceleaşi mecanism ca în cazul unei negativităţi exagerate: existenţa unei ancorări reduse în realitatea ce poate duce spre schimbări eficace. Pentru un astfel de ‘optimist’, totul în cuplu şi în viaţă e ‘bine’. Partea mai puţin plăcută e când această abordare se izbeşte de lipsa de asumare a unor responsabilităţi şi de amânările continue.
Lipsa de asumare a responsabilităţilor poate să apară şi în cazul pesimismului exagerat, când altcineva e mereu de vină pentru problemele din cuplu. Focusul excesiv pe micile elemente negative, ce nu corespund cu dorinţele bărbatului e un element de top în motivele pentru care femeia (sau bărbatul) poate rupe relaţia. Atunci când, în această situaţie, bărbatul se refugiază în braţele mamei pentru a căpăta un sprijin pentru depăşirea dezacordurilor în cuplu sau chiar în sexualitate, relaţia începe să scârţâie rău.
În consecinţă ‘mai folositor’ e să ai un optimism-pesimism echilibrat, realist, care să aibă la baz în cuplu propriile opinii şi nu mai ales ale altora.
Promisiuni îndeplinite în cuplu
Nu doar hotărârea şi ambiţia e ceea ce apreciază femeile la bărbat pentru o relaţie pe termen lung, ci şi capacitatea lui de a-şi respecta promisiunile. Din păcate bărbaţii ce nu pun suficient preţ în cuplu pe acest aspect nu sunt doar cei hiperentuziasti.
Eşecul în deplinirea promisiunilor poate avea multe cauze. O cauză, cu care mă întâlnesc frecvent în cabinetul psihologic, tine de promisiunile făcute fără că persoanele, de ambele sexe, să şi creadă cu adevărat că pot îndeplini ceea ce promit. E vorba de acele promisiuni făcute doar pentru a pune punct unei discuţii mai puţin plăcute.
Şi cum suntem la început de an, ai putea să-ţi faci şi ţie o promisiune. Anul ăsta să nu mai faci promisiuni în cuplu în care să nu crezi cu adevărat. Bineînţeles că asta nu înseamnă să refuzi de la bun început ce îţi pare greu de îndeplinit. Ci mai degrabă să chibzuieşti mai bine în privinţa planurilor tale în relaţia de cuplu. Dacă ai nevoie de un sprijin pentru asta, poţi apela şi la terapia de cuplu.