Divort şi opinii preformate
Oamenii au adesea opinii preformate legate de felul în care urmează să se comporte cei din jurul lor sau în privinţa atitudinii ce o vor avea ceilalţi în cadrul comunicării interpersonale. Aceste opinii preformate pot să influenţeze considerabil felul în care vor reacţiona în cele mai variate interacţiuni, inclusiv în cuplu sau intimitate.
Una dintre părerile preformate cu care mă întâlnesc din când în când în cabinet e legată de relaţia dintre numărul de parteneri sexuali înainte de căsătorie şi probabilitatea unei separări, a unei infidelităţi sau a unui divorţ. Unele persoane cred cu tărie că numărul de parteneri înainte de căsătorie prezice riscul unei infidelităţi sau a unui divorţ.
Ce spun azi studiile în privinţa relaţiei dintre numărul de parteneri sexuali înainte de căsătorie şi divorţ? Pe scurt spun că această relaţie nu e una simplă, liniara. Cel puţin asta susţine o cercetare realizată de Institutul pentru studii familiale din SUA.
Vârsta pentru căsătorie şi divort 1970-2010
În urmă cu 50 de ani vârsta medie la căsătorie era cu aproximativ 8 ani mai devreme atât la bărbaţi cât şi la femei. În anii 2010 vârsta medie de căsătorie pentru femeile de rasă albă a fost în jurul vârstei de 28 de ani iar pentru bărbaţi în jurul vârstei de 30 de ani.
În paralel şi numărul de parteneri sexuali înainte de căsătorie a cunoscut modificări considerabile. Dacă în anii 70 una din 5 femei nu avea un partener sexual înainte de căsătorie, în anii 2010 doar 5% dintre femei se încadrau în această categorie. Dacă în anii 70-80 era probabil că patru din zece femei să se căsătorească cu primul partener sexual, în anii 2010 doar una din 5 femei ajungeau să facă asta.
Procentul femeilor cu 2-3 parteneri intimi înainte de căsătorie a rămas constant, cam 1 din 4 femei. Însă procentul celor cu 4-9 parteneri înainte de căsătorie a sporit de 3 ori din anii 1970, de la 1 din 10 femei la 3 din 10 în 2010. Proporţia celor ce au 10 parteneri sau mai mulţi înainte de căsătorie a crescut şi mai mult, de la 2% în anii 70 la 18% în anii 2010, adică aproape una din 5.
A crescut şi vârsta medie de divorţ, cu aproximativ 11 ani. Vârsta medie la divorţ în anii 2010 pare să fi ajuns la 41 de ani la bărbaţi şi 40 la femei. Cuplurile de azi sunt mai puţin reţinute în a divorţa dacă la o vârstă mai înaintată, probabil şi ca urmare a creşterii independenţei feminine.
O relaţie nonliniara între numărul de parteneri intimi şi divort
Cercetătorii americani au arătat că într-adevăr femeile cu 10 parteneri sau mai mulţi înainte de căsătorie au fost cele mai predispuse la o separare ulterioară. Una din 3 femei din acest segment au divorţat după 5 ani de căsnicie. Femeile cu 0-1 parteneri au avut probabilitatea cea mai redusă de a divorţa, între 6 % şi 8%.
Însă în mod surprinzător, la femeile cu 3-9 parteneri înainte de căsătorie probabilitatea divorţului a fost mai redusă comparativ cu femeile cu 2 parteneri înainte de căsătorie. Cele din urmă au avut o probabilitate de 30% de a divorţa la 5 ani după căsătorie.
Un alt aspect interesant e că în anii 80 şi 90 femeile cu 2 parteneri înainte de căsătorie au avut probabilitatea cea mai ridicată de a divorţa iar cele cu 10 parteneri sau mai mulţi nu au avut o probabilitate sporită faţă de altele de a divorţa.
Probabil că mesajul cel mai important de luat din această cercetare e că relaţia dintre numărul de parteneri intimi înainte de căsătorie şi probabilitatea unei separări nu e una liniara. Partenerele ce nu au avut o interacţiune sexuală înainte de căsătorie (1 din 20) şi cele ce se căsătoresc cu «primul bărbat din viaţa lor » (1 din 5) au o probabilitate mai redusă de divorţa. Însă procentul acestora pare să scadă de la an la an.
Adevărul dinamic al comportamentelor în cuplu
Rezultatele studiilor însă nu rareori sunt supuse unor factori subiectivi, ce ţin de contextul studiat, ce poate varia odată cu timpul. Cu alte cuvinte ‘adevarul e ceva dinamic’. De exemplu autorii acestei cercetări susţin că odată cu modificarea comportamentelor sexuale şi creşterea frecvenţei divorţului, transmiterea transgenerationala a divorţului a devenit ceva mai puţin frecvent. Acest lucru e contrar rezultatelor unei alte cercetări, din 2001, ce susţinea că probabilitatea de divorţ a unei femei cu părinţi divorţaţi ar creşte cu 69% şi cea a unui bărbat chiar cu 189%.
Cercetarea din 2001 susţinea că motivul acestei constatări ar putea fi absenţa unui model de relaţie de cuplu echilibrată. Faptul că cei ce divorţează tind să comunice mai puţin clar, tind să fie foarte critici, să asculte mai puţin şi să se deschidă mai puţin în fata partenerului ar putea influenţa încă din copilărie probabilitatea divorţului. Pe de altă parte existenţa unui divorţ sau a mai multor separări ar duce la o scădere a încrederii faţă de instituţia căsătoriei.
O evaluare din 2009 a arătat că aceasta încredere mai scăzută în capacitatea căsătoriei de a rămâne intactă, ca urmare a exemplului separărilor parentale, pare a afecta mai mult femeile. Iar această lipsă de încredere poate alimenta o sporire a ratei divorţurilor. Când te aştepţi ca oricând relaţia ta să se destrame, indiferent că eşti bărbat sau femeie, poţi fie evita o relaţia stabilă, fie încerci să-ţi controlezi partenerul de cuplu pentru a nu te părăsi pentru alta/altul. Poţi cădea în mecanismul unei gelozii părtinitoare, despre care am mai scris. Gelozia & confirmarile partinitoare – sexologie terapie de cuplu Bucuresti Dr Rares Ignat (sex-psi.ro)
Teama de divort poate fi evaluată şi depăşită
Vestea bună e însă că teama de separare poate fi evaluată şi depăşită. Odată ce explorezi şi ajungi să ştii ce îţi modelează percepţiile actuale asupra unui lucru, poţi să te separi conceptual de trecut sau/şi de relaţii ce nu îţi aparţin (cum ar fi cele ale părinţilor). Poţi căuta mai mult sprijin în prezent şi în alte modele durabile de relaţii pe termen lung. Poţi învăţa abilităţi prin care sa exprimi mai echilibrat ceea ce simţi când te copleşesc emoţiile negative. Poţi învăţa cum să ceri şi să obţii sprijin mai eficace. Începe şi tu azi programând o sesiune de terapie de cuplu sau una individuală.