Învinovăţirea constantă, un joc fără învingători
Ai ajuns la restaurant şi îl aştepţi deja de 20 de minute. Îl suni şi îţi răspunde după 2 încercări si un sms. A uitat de întâlnire însă te acuză pe tine că nu i-ai adus aminte. Te îndoieşti de relaţia cu el sau mai degrabă te afunzi cu capul în pernă când ajungi acasă şi te îndoieşti de tine?
Viaţa e prea scurtă să nu-ţi dai seama de anumite semnale ce îţi spun că poate nu eşti în relaţia potrivită. Dacă ai frecvent senzaţia că deşi el e cel care greşeşte, ajunge să te învinovăţească doar pe tine, fără a-şi asuma vreo responsabilitate, e un astfel de semnal.
Învinovăţirile constante în cuplu sunt un joc în care nu există învingători. E bine să ştii că, nu rareori, cei ce învinovăţesc constant pot avea de fapt o problemă cu stima de sine, problemă ce nu vor să o recunoască. Ca atare pot căuta învinovăţirea celorlalţi pentru a nu privi către ei, către propriile probleme.
Ce ai putea face dacă eşti într-o astfel de situaţie ? În primul rând ai putea să priveşti cât mai obiectiv către responsabilitatea ta în interacţiunea respectivă, filtrând faptele de percepţii subiective. După aceea încearcă să discuţi din nou cu partenerul despre interacţiunea respectivă. Dacă discuţia produce mai degrabă alte învinuiri, fără asumarea vreunei responsabilităţi semnificative din partea lui, ai putea căuta o perspectivă cât mai obiectivă, consultând un terapeut de cuplu.
Ruşinarea şi nevoia de a mângâia propriul ego
Foarte aproape de zona învinuirilor constante e ruşinarea partenerilor de cuplu. Nu rareori persoanele ce îi ruşinează pe alţii o fac ca urmare a unei codependenţe. Te pot ruşina pentru că le e frică să nu te piardă dacă o să descoperi că nu sunt atât de bune/potrivite precum crezi.
Ce faci în faţa celor ce te ruşinează constant? Alegi să nu intri în jocul lor. Alegi să nu intri şi tu în zona de codependenţă. Alegi să depăşeşti teama de părăsi relaţia şi a te distanţa, nu doar emoţional, cum probabil se întâmplă deja, ci şi cu totul. Iar dacă îţi e greu pentru că nu ai suficientă încredere în tine sau nu ştii dacă e sau nu o decizie obiectivă, ce ia în considerare cu adevărat imaginea de ansamblu, poţi consulta şi un terapeut de cuplu.
Nu rareori cei ce învinovăţesc sau/şi ruşinează constant o fac pentru a-şi ‘gâdila’ stima de sine, propriul ego. Fac asta pentru a continua să rămână pe piedestalul pe care i-ai pus tu şi poate mulţi alţii. Unii simt că nu e locul lor pe acel piedestal şi sunt cei ce pot fi ajutaţi de o discuţie care să le deschidă ochii, care să-i facă să conştientizeze că nu e nici în interesul lor să acţioneze aşa. Alţii chiar dacă iniţial ajung pe drumul armoniei în cuplu reîncep comportamentele ce duc spre distanţare. Aici psihoterapia individuală e cea care poate ajuta.
Semnale încă de la începutul relaţiei
Uneori există semnale clare de la începutul relaţiei că partenerul tău nu e potrivit pentru o relaţie de cuplu. De exemplu flirtează cu tine pe net sau pe telefon, face tot posibilul să fii atrasă însă nu te invită să vă vedeţi faţă în faţă. Când în sfârşit vă întâlniţi îţi spune poate că nu a mai fost vreodată îndrăgostit dar că tu pari a fi cea care i-a răpit inima dintr-o dată. Până la 40 de ani e posibil să nu fi găsit o persoană de care să se îndrăgostească însă poate nu strică să cauţi semne ce spun că nu vrea de fapt să se îndrăgostească.
De exemplu dacă în continuare relaţia voastră e mai degrabă una bazată pe mesaje text decât una prin comunicare directă. Sau dacă îţi spune chiar direct: ,nu sunt pregătit pentru o relaţie serioasă, ci vreau doar să văd unde vom ajunge’. Sau dacă te compara adesea cu alte femei, pe care le foloseşte ca exemple de ‘bună purtare’. Sau dacă există destule subiecte la care răspunsurile lui sunt evazive şi ai senzaţia că ocoleşte adesea să se exprime în legătură cu aspectele ce ţin de viaţă de cuplu.
Încrederea în partener e fundaţia relaţiei de cuplu
Încrederea în partenerul de cuplu poate fi afectată, la ambele sexe, de experienţele neplăcute anterioare în cuplu sau/şi de traume şi mai timpurii. E clar că existenţa unei infidelităţi în trecut îţi poate afecta încrederea într-o viitoare relaţie de cuplu. Dar e de dorit să înveţi ceva din trecut. Dacă simţi că nu ai făcut asta poate e cazul să te consulţi cu un terapeut de cuplu asupra acestor învăţăminte.
Să oferi încredere partenerului de cuplu presupune şi acceptarea riscului infidelităţii. E poate important să conştientizezi că principalul beneficiu al acceptării acestui risc, îl reprezintă chiar sporirea şanselor de a fi fericiţi în cuplu. Citeşte mai multe despre asta aici. Iar dacă te întrebi ce caută acest subiect despre încrederea în partener pe un site de psihosexologie, răspunsul e simplu: încrederea e un afrodisac mult mai puternic decât majoritatea aşa ziselor afrodisiace.