Factori ce reduc nupţialitatea
Conform datelor Pew Research Center doar jumătate dintre americanii peste 18 ani sunt căsătoriţi. În 1960 erau 72%. Azi e clar că nupţialitatea, numărul de căsătorii, are de suferit. Oamenii se căsătoresc mai puţin, mai târziu dar şi divorţează mai des.
Conform datelor din 2023, unul din patru americani de 40 de ani nu a fost vreodată căsătorit (25%). E o creştere cu 10 procente faţă de 1900 şi cu 20 de procente faţă de 1980. În rândul persoanelor ce au absolvit o instituţie de învăţământ superior procentul e chiar mai mare, 33%, unul din trei. Şi chiar dacă multe persoane de 40-44 de ani locuiesc cu partenerii de cuplu (22%), majoritatea nu coabitează, stau separat şi se întâlnesc periodic.
Autorii olandezi ai articolul Understanding Diversity in the Meaning of Cohabitation Across Europe (Nicole Hiekel et al) publicau în decembrie 2023 un tabel actualizat ce reflectă structura celor ce coabitează în funcţie de ceea ce gândesc despre căsătorie. În studiu e inclusă şi România.
La noi în ţara se pare că 4 din 10 persoane ce locuiesc împreună o fac ca un ‘preludiu la căsătorie’ dar mai mult de jumătate dintre ei nu intenţionează de fapt să-şi oficializeze relaţia. Doar 5% au motive economice pentru asta, restul considerând că azi căsătoria e un concept depăşit. (PDF) Correction to: Understanding Diversity în the Meaning of Cohabitation Across Europe
Ce împiedică angajamentul pe termen lung?
Care sunt factorii ce pot sta la baza ideii că o relaţie oficializată, un angajament pe termen lung, e ceva depăşit? Sunt asemănători cu cei ce fac ca azi să existe mai multe persoane singure, neimplicate într-o relaţie de cuplu?
În urmă cu câteva generaţii căsătoria era ghidată pe lângă iubire şi atracţie fizică de sentimentul de cooperare spre un ţel comun, de nevoia de apartenenţă la o familie. Azi, nevoia de autonomie, de creştere personală şi exprimare a sinelui par a fi mult mai importante.
Ideea de căsătorie se mai confruntă azi cu o serie de provocări. Acestea sunt de fapt în mare parte, comune cu provocările cu care se confruntă şi persoanele ce nu reuşesc să păstreze o relaţie pe termen lung.
O primă provocare ţine poate de aşteptările nerealiste, de credinţa în existenţa unui suflet pereche. Azi, abordarea de tip totul sau nimic, inflexibilitatea faţă ceea ce nu se potriveşte ideii despre partenerul perfect, sau toleranta scăzută la greşeli, poate înlătura prematur multe relaţii viabile. Aceasta filtrare, de tipul totul sau nimic, poate fi cu atât mai nefolositoare cu cât implică comparaţii cu foşti parteneri de cuplu. De asemenea, existenţa unor opţiuni multiple într-o perioadă de timp determinată, favorizează apariţia unui filtru relaţional prea strict.
Filtre prea stricte sau mai deloc
Pe de altă parte, atunci când cineva realizează că filtrul avut a fost prea strict poate cădea în capcana de a nu mai avea filtre suficiente. Poate ajunge să ignore anumite semnale de avertizare . Citeste si Tu observi avertismentele cand esti indragostit/a ? – Terapie de cuplu si familie – psiholog Bucuresti & online
Iar neîncrederea în alţii şi în propria persoană poate creşte atunci când ‘te arzi’ ca urmare a faptului că nu ai observat la timp semnalele ce-ţi spuneau că e cazul să ieşi din relaţie.
Asta te poate face ca mai apoi ‘să sufli în iaurt’, devenind foarte sceptic(ă) faţă de ceilalţi. Sau te poate face să reduci filtrele relaţionale şi mai mult atunci când focusul e mai degrabă pe căsătorie decât pe calitatea relaţiei. Graba poate strica treaba însă şi în cazul unei relaţii pe termen lung sau a căsătoriei. La fel de mult ca ignorarea semnalelor de avertizare.
Pentru ca o relaţie de cuplu să fie ceva mulţumitor pe termen lung e esenţial să existe abilitatea de a observa obiectiv imaginea de ansamblu, cu plusuri şi minusuri. Atât la ceilalţi cât şi la propria persoană. Din păcate, unele persoane nu-şi oficializează relaţia sau îşi schimbă des partenerii de cuplu pentru că evită să privească la ce au de schimbat la propria persoană. Alteori, atunci când oficializarea relaţiei e un scop prea important, pot ajunge să-şi ignore propriile nevoi, ceea ce poate duce la o pierdere a stimei de sine şi în cele din urmă, chiar la destrămarea relaţiei.
Abordarea totul sau nimic
Un alt motiv pentru care căsătoria poate fi evitată de un partener, e teama că propria individualitate nu va mai fi o prioritate după oficializarea relaţiei. E tot o gândire de tipul totul sau nimic, ce poate fi combătută prin acţiuni concrete.
Cuplurile ce investesc în mod activ în spiritul de echipă, cele în care fiecare acordă prioritate nevoilor partenerului fără a-şi ignora propriile nevoi, cele ce rămân flexibile la contexte variate şi au o capacitate mai bună de a negocia, au o probabilitate mai mare de a rămane împreună chiar într-o relaţie oficializată.
Într-o relaţie ce oferă senzaţia de siguranţă partenerii se bucură, se întristează, se frustrează, atât separat cât şi împreună. Sunt atenţi ca timpul petrecut împreună să includă nevoile amândurora. Sunt capabili să fie destul de flexibili şi orientaţi către spiritul de echipă în negocierile legate de ceea ce îşi doresc.
Oferă fără să aştepte să primească dar în acelaşi timp îşi respectă propriile nevoi şi propriile limite. Nu evită să exprime ce-şi doresc sau ce nu le place, însă o fac într-un fel care nu distruge relaţia pe termen lung.
Dacă observi că abordarea de tipul totul sau nimic joacă un rol nedorit în viaţa ta, poate chiar în ce priveşte relaţiile intime, poţi apela la sprijinul unui terapeut de cuplu pentru a vedea ce poţi schimba pentru a creşte probabilitatea de a fi într-o relaţie ce durează.