Riscul unui abandon și rapiditatea intrării in relație
E dovedit științific că îndrăgostirea e resimţită la nivel cerebral ca una dintre cele mai intense senzaţii ce există. Persoanele îndrăgostite au o activitate ridicată în zonele cerebrale producătoare de dopamină, arii ale sistemului nervos ce ne modulează poftele şi concentrarea pe un lucru. În studiile clinice pe persoane îndrăgostite, respectivele celule par că devin active la un nivel similar celui produs de efectele cocainei.
Şi la fel precum cocaina, îndrăgostirea poate genera o dependență obsesivă. Tânjeşti după persoana de care ești îndrăgostit/ă și eşti dispus/ă să distorsionezi realitatea pentru a nu fi părăsit/ă de ea. Pentru că până și idea unui posibil abandon te poate face să simți că viața nu merită a fi trăită.
Din păcate însă, uneori respingerea în cuplu apare. Iar gestionarea unei respingeri, a unui abandon, fără un sprijin poate fi ceva foarte dificil. Asta și pentru că atunci când ești îndrăgostit/ă e afectată și zona de evaluare a potențialelor riscuri. Și ești dispus/ă să-ți asumi riscuri mult mai mari pentru ceea ce simți.
Atunci când te-ai îndrăgostit, uneori parca trăiești într-un univers ireal, într-o lume de vis. Poți fi purtat/ă pe aripile percepției că soarta ți-a furnizat în mod magic sufletul pereche. Pasiunea euforică ce o resimți te îmbată și orice altceva poate părea insignifiant față de ceea ce simți în jurul persoanei de care te-ai îndrăgostit.
Din păcate însă, cu cât aceste senzații date de dopamină și adrenalina sunt mai intense, cu atât poate spori riscul unui final mai degrabă dramatic. Cu cât relația progresează mai rapid cu atât poate spori din păcate riscul unui abandon. Un final care te poate lăsa într-o stare de confuzie și cu inima frantă. Așa că e util să analizezi, un pic mai înțelept, de la bun început, ce anume poate genera un astfel de final.
Nu e cazul să arzi din etapele importante ale dezvoltării unei relații
Un prim pas în dezvoltarea unei relații îl constituie înțelegerea faptului că pentru a cunoaște pe cineva este nevoie de timp și de o explorare activă. Asta nu înseamnă că vei prețui mai puțin îndrăgostirea. Ci doar că vei înțelege poate mai bine, daca ea reflectă cu adevărat o iubire sănătoasă sau nu.
Realizarea unei conexiuni profunde instantanee cu cineva e mai degrabă o senzație, o iluzie decât un element obiectiv. Poți simți, amețitor, că vă citiți gândurile, că vă cunoașteți de o eternitate. Dar cel mai des această percepție e mai degrabă rezultatul unui proces de atenție selectivă. E mai degrabă rezultatul unei idealizări sau al unei fantezii.
Euforia ce inundă creierul în acele momente poate afecta procesele cognitive. Poate fi ca și cum ai lua decizii sub influența unor droguri. Și în loc să evaluezi imaginea de ansamblu poți avea tendința de a evalua doar o parte a realității. Iar asta poate duce în final, mai degrabă spre sporirea riscului unui abandon.
Atunci când cineva te bombardează cu sms-uri de dragoste, cu cadouri generoase sau declarații timpurii de iubire profundă, poate fi ceva minunat. Dar adeseori generează mai degrabă o intimitate artificială. Uneori încearcă să genereze un sentiment de obligație a unei reciprocități și nu sentimente autentice. Așa că e benefic să nu te arunci cu toată viteza înainte atunci când cineva te bombardează cu afecțiune și atenție.
Încearcă să-ți spui că pentru a reduce probabilitatea unui abandon nu e cazul să arzi din etapele importante ale dezvoltării unei relații de cuplu. Cum ar fi cea în care observi în diverse contexte atitudinea și comportamentul unei persoane.
Etapa de consolidare a încrederii și a așteptărilor realiste
Etapa aceasta de cunoaștere e asemănătoare cu cea de consolidare a încrederii și a așteptărilor realiste din cadrul unei prietenii. E o etapă în care poți observa cum persoana se descurca în fața provocărilor vieții. Cum reacționează în fața stresului. Cât de responsabilă e. Cum îi tratează pe cei din jur.
Atunci când omiți această etapă sporești probabilitatea unei despărțiri sau a unui abandon viitor. Când completezi aceasta etapa mai degrabă cu percepții bazate pe vise, presupuneri și speranțe ești mai degrabă în zona fanteziei decât în cea a realității. Poți spune că ești mai degrabă într-o relație cu cine vrei să fie partenerul de cuplu, decât cu cine e de fapt.
Pentru a reduce riscul unui abandon e important să nu treci cu vederea posibilele semnale de avertizare ce pot apărea în cadrul unor experiențe comune. E important să te întrebi cât din imaginea ce o ai în minte e o versiune idealizată și cât ține de elemente obiective ce rezultă din interacțiuni cotidiene. Iar acest proces de idealizare poate fi accentuat atunci când interacțiunile voastre sunt mai degrabă online decât față în față.
Obține reglarea emoțională și pe alte căi
Și la final mai e ceva, poate aspectul cel mai important. Atunci când singura ta sursa de reglare emoțională e relația de cuplu, poți ignora cu ușurință toate sugestiile de mai sus. Ca atare e important să cauți și alte căi prin care să-ți păstrezi în echilibru bunăstarea emoțională. În cazul în care cunoști aceste căi, prăbușirea ta nu o să fie la fel de intensă chiar și atunci când există un abandon. Și chiar dacă durerea unui abandon e inevitabilă, recuperarea din suferință devine astfel mult mai ușoară.
Prăbușirea dintr-o relație ce s-a derulat ‘pe repede înainte’ generează adeseori o furie atât față de propria persoana cât și față de partener. Iar emoțiile copleșitoare te împiedică adesea să percepi înțelept ce s-a întâmplat de fapt. E momentul în care e destul de clar că iți poate fi de folos un sprijin pentru a înțelege motivul pentru care relația nu a trecut testul timpului.
E momentul în care te poți întreba: Ce aș putea face pentru ca acest rollercoaster emoțional asociat abandonului să nu se mai repete? Dar întrebarea asta ți-o poți pune și înainte de momentul abandonului, când încărcarea emoțională poate face să nu ajungă bine la tine toate informațiile utile. Dacă crezi că încă nu ai un răspuns la această întrebare nu ezita să apelezi la sprijinul unui psihoterapeut.
Citeste si Teama de respingere si nevoia de vulnerabilitate in cuplu